”Casta”. Primul episod.

Platforma de investigații jurnalistice Rise Project a prezentat într-un articol-fluviu aspecte despre operațiunea cu numele de cod “Nisipuri Albe”. O anchetă internațională – demarată de agenția americană antidrog (DEA), împreună cu serviciul de securitate ucrainean (SBU), Europol, polițiile română, bulgară, germană și costaricană – a falimentat în fața unui stat capturat chiar de rețeaua urmărită.. Ultimul nume de cod. Și nu s-a terminat niciodată.

”Cocaina columbiană intra pe continent prin porturi vulnerabile de la Marea Neagră, iar pe lanțul de distribuție interferează crima organizată din regiune și gulerele albe de la Chișinău.

Câțiva ofițeri au muncit în secret la acest caz îngropat în arhiva serviciului special al Ministerului de Interne (MAI). RISE a obținut o parte din documentele operative.

Efortul a presupus un deceniu de investigații. Sunt sute de pagini de muncă polițienească: rapoarte de filaj, note informative, scheme relaționale, interceptări, corespondență judiciară internațională, informatori sub acoperire.

“Se mai lucra la situație în ultimii ani doar când erau solicitări din străinătate”, ne-a explicat un avertizor de integritate din MAI.

Ancheta conține nume influente, dar numai eșalonul inferior al organizației a fost sacrificat la vedere sub presiunea externă.

Documentele secrete surprind fapte și cercuri relaționale. Analizează ierarhii și niveluri de încredere. Nu toți cei urmăriți au făcut trafic de droguri, dar legăturile cu nucleul dur al grupării au extins supravegherile și pentru ei.

Pe unii dintre cei monitorizați atunci îi reîntâlnim, câțiva ani mai târziu, în schemele Miliardului.

Protejat instituțional ca într-un caz de manual, cartelul reprezintă regimul oligarhic din Moldova: un grup transpartinic care a supraviețuit 20 de ani pendulând geopolitic.

Apoi, în doar șase luni, sistemul a crăpat. Cel mai expus dintre traficanți este arestat în Europa. Doi oligarhi părăsesc țara de frica dosarelor din spate. Un milionar se sinucide brusc la marginea orașului.

Ei sunt Casta. Iar acesta e primul episod din proiectul jurnalistic #UniuneaSovieticăACocainei.

NISIPURI ALBE LA MAREA NEAGRĂ

100 euro pe gram, preț mediu de “stradă”. Atât costă cocaina în Europa de Est. Un milion de euro ar cântări aproximativ 10 kile pe piața neagră.De patru ori mai mult, adică 40 kg de cocaină, au încăput în niște conserve de ananas, confiscate în portul Odessa, Ucraina. Erau trimise din Costa Rica.

Apoi, lucrurile au luat amploare. Ucrainenii aveau să confiște aproximativ două tone de cocaină în mai puțin de doi ani.

În iunie 2010, au ancorat la Odessa 151,6 kg. Veneau din Bolivia spre o companie din orășelul Hîncești, Republica Moldova. Trei zile mai târziu, SBU (serviciul de securitate ucrainean) aștepta în port alte 582 kg ascunse în țevi de oțel, pe aceeași filieră.

În vara aceea au sosit încă 1.193 kg. Cea mai mare captură semnalată până atunci pe teritoriul ucrainean: peste o mie de pachete ascunse în pereții a patru sobe importate de o firmă locală.

A fost o muncă transfrontalieră, arată un raport despre operațiunile antidrog ale SBU cu parteneri străini. Inițiativa a venit de peste Ocean și cel puțin o intervenție din Odessa s-a planificat împreună cu DEA (Agenția Antidrog din SUA).

Serviciu special cu resurse globale, DEA operează cu agenți pe teren în satele și cartierele sărace ale Americii Latine. Informația e procesată uneori până pe partea cealaltă a planetei, la destinațiile transporturilor suspecte.

Dinamica asta reiese din raportul ucrainean.

Dar scurgerea de informații a avut loc la Chișinău.

Pe parcursul investigațiilor, a apărut un algoritm comun. Parte din transporturi convergeau într-un punct din Republica Moldova, vecina Ucrainei, deci cooperarea polițienească internațională trebuia extinsă.

Intră în ecuație DSO (Departamentul de Servicii Operative – actualul INI din cadrul ministerului moldovean de Interne).

INFORMAȚII DIN ÎNTUNERIC

Moldovenii aveau start bun. Monitorizau un om de la baza rețelei încă din 2002, cu șase ani înainte de cooperarea internațională.

Originar din Moldova, bărbatul avea în jur de 40 de ani la vremea aceea. Între timp, și-a dobândit cetățenia română. Coordona logistic transporturi de cocaină sud-americană spre porturile de la Marea Neagră și asta îl făcea cel mai expus din organizație.

Secvențele judiciare au avut, în timp, nume de cod și piste de lucru diferite.

În 2002, înainte de evenimentele din Ucraina, cazul primise numele operativ Liter la Chișinău și țintea anturajul imediat al suspectului. Ofițerii mai identificaseră doi români care aveau contacte peste ocean, la sursă (Stelian State zis “Nașu” și Constantin Ticoi zis “Unchiul”).

În 2007, operațiunea primește codul Șmecherii. Traficantul din teren devine bănuit și pentru o tentativă de asasinat asupra unui fost șef DSO, colonelul (r) Ghenadie Cosovan.

Informațiile din exterior ajută DSO să vadă imaginea de ansamblu și completează un volum mare de interceptări, monitorizări, rapoarte și poze de filaj.

Suspectul inițial e arestat în 2008, împreună cu frații săi și doi tehnologi din Costa Rica. Evenimentul creează vibrații în rețea.

Acțiunea intră sub genericul conspirativ Moldovan, când este identificat un personaj mai important în cadrul organizației. “Moldovan” e numele lui de cod.

În 2009, cei din prima linie sunt deja condamnați pe fond, iar operațiunea se cheamă Lemur și încearcă să urmărească banii celor implicați. Deja sunt nume grele în vizor. Documentele conțin scheme relaționale, adrese oficiale din mai multe țări, tranzacții sau date despre firme-paravan.

În 2010, acțiunea e codată Nisipuri Albe. Sunt implicate acum cinci agenții antidrog.

Dar numai eșalonul inferior o încurcă temporar, restul rămâne secret.

Frustrarea crește și fisurează sistemul. Clasificate “secret de serviciu”, lucrările din arhiva DSO conțin sute de pagini de muncă judiciară îngropată. Câțiva ofițeri deranjați de protecția politică a narcotraficanților scurg o parte din arhiva operativă la RISE pe motiv că ancheta a fost inhibată sistematic.

Demersul lor începuse în Moldova pe vremea președintelui Vladimir Voronin. Apoi, revoluția Twitter din 2009 i-a măturat pe comuniști și atât. Oligarhii din piață și-au conservat pârghiile puterii, asigurând noului guvern o majoritate parlamentară fragilă.

Cel mai vizibil a fost Vlad Plahotniuc, devenit în timp record oponent politic al președintelui comunist. El reprezintă însă o castă. De aici provine eșalonul superior al grupării.

PION DE SACRIFICIU APARENT

Anatolie Vidiș îl cheamă pe omul din teren, închis în 2008. I se spune Carabas. Azi are 60 de ani, triplă cetățenie (moldoveană, română și bulgară), plus un drept de rezidență permanentă în Costa Rica.

Cocaina l-a băgat la cutie nu doar pe el atunci, ci și pe cei doi frați ai săi, Boris și Mircea. Primul, pădurar. Al doilea era primarul satului Țiplești din nordul Republicii Moldova.

Totul a început în America Latină în primăvara lui 2007, urma să povestească Vidiș la audieri pe un acord formal de recunoaștere a vinovăției. L-ar fi cunoscut atunci în Costa Rica pe un anume Constantin Ticoi, zis Unchiul. Care l-a căutat ulterior cu un plan.

Aranjamentul ar fi fost disimulat oficial în import de tec, lemn de esență tare, originar din Asia de Sud-Est, dar care acum se cultivă și în pădurile tropicale din America Latină. 100 metri cubi lunar pentru început, i-ar fi propus Ticoi să transporte. Apoi, Vidiș a zburat la Madrid, ca să discute mai aplicat pe parte logistică cu un tip pe nume Ronaldo.

Cocaina columbiană în cantități mari reprezenta adevărata miză, au notat procurorii moldoveni, iar marfa din hârtiile vamale nu era doar o justificare economică, ci și ascunzătoarea perfectă pentru drogurile care traversau un ocean și două mări pe ruta Cartagena – Odessa. Fiind a îmbibată cu cocaină pură.

Doi tehnologi costaricani au intrat alături de frații Vidiș în boxa acuzaților: unul de 55 de ani care străbătuse toată Europa cu un pașaport fals (Jose Jair Contreras) și altul de 36 de ani (John Eider Loaiza Higuita). Specialiștii veniseră din Costa Rica în Moldova, la frații Vidiș acasă, ca să extragă esența de cocaină din mărfuri exotice. Carabas i-ar fi contractat cu zece mii de dolari, au declarat ei la audieri.

Hispanicii au mai spus o poveste despre un domn profesor Armando Bolanies, columbian, client fidel la service-ul auto la care ambii lucrau acasă. S-au împrietenit și domnul Armando Bolanies i-ar fi învățat procedeele chimice prin care impregnează și apoi extrag esența de cocaină în diferite materii. Prin intermediul lui costaricanii ar fi plecat în Europa de Est. Varianta lor însă n-a putut fi coroborată cu nimic.

Anatolie Vidiș le asigura substanțele prime necesare pentru extragerea cocainei și îi transporta cu mașina la cabana pădurarului din ocolul Țîplești, raionul Sângerei.

Aici, în codrii Moldovei, la fel ca în jungla columbiană, funcționa un adevărat laborator ilegal unde tehnicienii sud-americanii, cu ajutorul unui utilaj improvizat special, separau chimic drogul din mărfurile importate. Diluau apoi cocaina pură cu aditivi și o organizau în pachete. Pădurarul era chiar fratele lui Vidiș, Boris, fost polițist. Celălalt frate, Mircea, era primarul. Primul le aduceau regulat mâncare costaricanilor.

Laboratorul din pădure a duduit până pe 29 februarie 2008, ziua în care poliția a oprit jocul. Informațiile externe care veneau dinspre Statele Unite via Ucraina au creat presiune și l-au expus pe Vidiș suficient, încât DSO să închidă cercul ușor în cazul lui. Monitorizarea și filajul au durat luni, iar comunicatul de presă din ziua arestării anunță destructurarea “unei grupări criminale specializate în traficul internaţional de cocaină pe ruta Columbia – Guatemala – Costa Rica – portul Odessa, Ucraina – Republica Moldova – ţările Uniunii Europene”.

Au fost reținuți în drum spre aeroport. Costaricanii trebuiau să plece momentan în România, iar Anatolie Vidiș îi conducea într-o mașină neagră cu numere bulgărești și urme de cocaină în ea. Poliția i-a oprit în trafic. Perchezițiile ulterioare la domiciliul pădurarului Boris Vidiș au scos la lumină trei pachete, iar la primarul Mircea Vidiș au fost depistate alte două pachete. Tehnologii apucaseră să extragă drogul din niște butoaie cu ulei de cocos sau palmier.

Procesul începe sovietic, dar se dezumflă discret. Anatolie Vidiș era suspectat și pentru că ar fi încercat să-l omoare cu o grenadă pe colonelul de poliție Ghenadie Cosovan.

Dar filmul s-a derulat în felul următor: prima instanță l-a condamnat pe Vidiș la 13 ani de închisoare pentru trafic de cocaină și inițierea unui grup criminal organizat. Costaricanii au primit 10 ani fiecare, iar frații lui Vidiș, câte 5 ani cu suspendare pentru activități cu droguri și aderare la grup. Asta, în 2008.

Doi ani mai târziu, Curtea de Apel Bălți îi reduce lui Vidiș pedeapsa la cinci ani, costaricanilor la patru și îi trece la regim semi-închis. Scad și suspendările fraților. Verdict final. În 2011, hispanicii erau deja eliberați.

Vadim Oltu, avocatul lui Mircea și Boris Vidiș:

„A fost condamnare, până la urmă, după cum a fost acuzarea așa a fost și condamnarea. Acolo erau mai multe încălcări și erori de procedură. Era vorba de declarațiile unor străini cărora nu le-au fost asigurat traducător. A fost complicat cu dosarul cela. Eu i-am apărat pe doi frați: pădurarul [Boris Vidiș] și primarul [Mircea Vidiș].Categoric, dacă poate la pădurar mai aveam niște dubii, dar Procuratura nu le-a înlăturat și dubiile au rămas, da orice presupunere trebuie fi tălmăcită în favoarea inculpatului, trebui să fie achitat, iar în privința primarului – categoric nu avea nicio atribuție. Eu cred că primarul, în acel dosar, a suferit pur și simplu așa, aleatoriu, fără nicio acuzație întemeiată.

Pădurarul era legat doar de faptul că la el, în încăperea care era administrată de el a fost depistat că ăștia [costaricanii] lucrau, dar de el s-a folosit fratele lor care a recunoscut totul, care i-a dus în eroare. El le-a povestit niște povești că prelucrează lemnul cu niște substanțe, iar ăștia, ca frații, au avut încredere în el – și pădurarul, și primarul. Frate, fin de cununie sau nănaș de cununie. Este fratele din România [Anatolie Vidiș], acela da, era vinovat. Chiar din plin a fost vinovat.

Stranierii ceia aveau atitudine, ei extrăgeau, aveau înțelegerea cu fratele lor, nu cu altcineva. Dar ăștia doi, frații Vidiș, au suferit”.

Ion Garvriliuc, avocatul lui Anatolie Vidiș:

Înțelegeți, 2008-2021, e un termen… Eu nici dosarul nu-l mai am… Familia o țin minte, țin minte puțin fabula, dar mă îndoiesc că o să vă pot răspunde ceva concret. Dacă vreți să mă credeți, nici nu prea țin minte decizia. Anatol a fost condamnat în prima instanță, în a doua li s-a redus, dar CSJ în general cred că o încetat… Nu mai țin minte. Nu vreau să vă duc în eroare. Eu nici documente nu mai am, fiindcă într-un an ele se nimicesc.

El în general s-a comportat cu mine nu prea cinstit, în sensul achitării. Nu m-a contactat și tentativele mele de a face legătură cu el au eșuat. Nu m-a plătit îm măsura în care a fost stabilit în contract”.

O SEARĂ LA CONSTANȚA

Recidiva se produce în august 2013, în portul Constanța, România, tot la Marea Neagră. Parchetul antimafia (DIICOT) interceptează un transport de cocaină disimulată ingenios într-un import de bușteni exotici.

Fibra lemnoasă e impregnată cu drogul concentrat în stare lichidă. Extragerea presupune un proces chimic revers, ceea ce nu-i simplu fără informații exacte sau un tehnolog din rețea, ne-a explicat procurorul Paul Ardeleanu, șef la DIICOT Constanța. Încărcat în portul columbian Cartagena pentru o firmă din Republica Moldova, lemnul cocainizat a sfârșit în depozitele procuraturii române.

Un an mai târziu, într-o dimineață zgribulită din decembrie 2014, un autocar care vine Olanda, intră lin în autogara Constanța. Locul e împânzit de polițiști în civil. Duba de intervenție ticsită cu mascați stă parcată pe o stradă laterală. Unul dintre bagaje ascunde un kilogram de cocaină în căptușeală și poliția a venit la pont. Aparține lui Victor Vidiș, 57 de ani, al treilea frate al lui Anatolie. Este arestat direct pe stradă, iar anchetatorii îi asociază cazul cu fratele mai mare.

Mandatul de arestare în lipsă emis în dosar îl face pe Carabas să-și ia zborul. Procurorii români îi pierd de pe radar în ianuarie 2016, când Vidiș ia un avion din Chișinău (Moldova) spre Varșovia (Polonia) și de acolo nu-l mai vede nimeni. Le va lipsi trei ani.

În acest timp, DIICOT monitorizează atent cercul relațional al traficantului moldovean în România. Doi finanțatori locali și doi complici direcți sunt luați în vizor. Unii dintre ei au fost asociați cu nume grele în lumea interlopă.

Integrat printre bombardierii locali, Vidiș își stabilise cartierul general la Constanța. Aici lansase și un restaurant numit “O seară la Constanța”. Nu departe de plajă. Îl avea când a fost închis la Chișinău în 2008. Se ocupa de afacere soția sa basarabeancă, Maria. Oamenii spuneau cârciumii “Pitbull”, fiindcă așa se numise clubul de noapte care funcționase acolo înainte. Vidiș își mai luase o vilă acolo și două apartamente, a aflat DSO de la colegii români.

Carabas și complicii pescuiau finanțatori, au mai înțeles procurorii. Licitau contactele și expertiza în America de Sud. Plus riscul personal asumat în operațiuni: el și ai lui lăsau urme în hârtii și pe teren. Ăsta era aportul. Românii știau deja de la moldoveni cu cine aveau de-a face. Cooperarea polițienească internațională îi includea de ceva timp.

Apoi, în ianuarie 2019, când nu se aștepta nimeni, vine și vestea cea mare. Poliția germană îl depistează pe Carabas în baza mandatului european, îl pune sub escortă pe un avion și-l trimite la Constanța, în brațele DIICOT.

Șapte luni mai târziu, un milionar cunoscut din anturajul imediat al lui Plahotniuc, își trage un glonț în cap. Dar până atunci, vi-l introducem pe brațul său armat”.

Continuarea pe site-ul www.riseproject.ro.

Sursa: www.riseproject.ro

Sursa foto: www.riseproject.ro