Ce vrea Donald Trump de la serviciile de informații din America?

De curând “The Economist” a publicat o analiză asupra modului în care președintele Donald Trump înțelege să coopereze cu serviciile secrete americane pornind de la concedierea, în 03 aprilie, a inspectorului general al Comunității de Informații din America (CI), Michael Kevin Atkinson.

Potrivit acestora, singurul păcat al lui Atkinson pare să fie faptul că a respectat legea. El a adus la cunoștința Congresului, așa cum era obligat legal să facă, mărturia unui  denunțător în legătură cu apelul telefonic al președintelui Trump către președintele Ucrainei, despre care Trump a fost acuzat anul trecut. Astfel, decizia de a-l demite pe Atkinson scoate în evidență cât de mult apreciază președintele loialitatea personală, dar și ceea ce își dorește pe viitor de la CI.

Să aducem puțină lumină asupra Comunității de Informații din SUA (subiect pe care îl vom aprofunda cu altă ocazie).

CI se referă la o lungă listă a serviciilor federale cu atribuții în colectare a informațiilor, compusă din 16 astfel de servicii, printre care Agenția Centrală de Informații (CIA), Biroul Federal de Investigații (FBI), Agenția Națională de Securitate (NSA), Agenția Națională de Informații Geospatiale (NGA), precum și armele de informații ale forțelor armate și ale mai multor departamente ale cabinetului. Conducerea Comunității de Informații este asigurată de Directorul Comunității Naționale de Informații (Director of Național Intelligence/DNI) și de Departamentul condus de acesta, ODNI (Office of the Director of Național Intelligence).

Conform titlului 50 din United States Code of Laws, inspectorul general al Comunității de Informații (ICIG) efectuează audituri independente și obiective, investigații, inspecții și analize pentru a promova economia, eficiența, eficacitatea și integrarea în comunitatea de informații fapt ce a dus la mai multe conflicte între președinții (politici) și Comunitatea de Informații. Analizele de intelligence efectuate de CI ar trebui să fie apolitice și imparțiale, astfel, analiștii trebuie să transmită uneori informații pe care președinții nu doresc să le audă. Unii președinți au avut încredere în CI, unii au contestat-o, cum este Barak Obama, alții, precum Bill Clinton, au neglijat-o.

Servicii „pe persoană fizică”

În schimb Donald Trump pare să-și dorească o CI „pe persoană fizică” și, prin urmare, politizată mai degrabă decât analitică și independentă. El a intrat în funcție pe fondul unei neîncrederi în Comunitatea de Informații (CI), care a ridicat pentru prima dată problema implicării Rusiei în campania sa electorală. Această neîncredere, intensificată și de suspiciunea sa față de funcționarii publici care au servit sub mai multe administrații, nu a făcut decât să se adâncească pe parcursul mandatului său.

“Decapitări”

James Comey, fost director al FBI, a primit ”toporul” după ce a refuzat să afirme că Donald Trump nu a fost cercetat personal pentru implicarea Rusiei în campania sa electorală și, după cum se vorbește, nu a vrut să își declare „loialitatea” față de președintele Trump cu ocazia unei cine private. În februarie, Joseph Maguire a fost forțat să renunțe la funcția de director al Serviciilor de Informații Naționale (DNI), după ce un subordonat al acestuia a declarat Congresului că Rusia a intervenit pentru a-l ajuta pe Trump să câștige alegerile. Maguire a fost înlocuit cu Ric Grenell, un politician caustic, fără background în Intelligence.

Președintele folosește oprobriul public pentru a-i intimida pe cei pe care nu îi concediază. Trump a ironizat oficialii din CI care nu au fost de acord cu el,  catalogându-i ca fiind „extrem de pasivi și naivi”, a acuzat CI că își folosește puterile pentru „a cerceta și a abuza campania Trump”, a comparat profesioniștii americani din domeniul informațiilor cu naziștii și, potrivit lui Andrew McCabe, un fost Directorul interimar al FBI, a luat cuvântul lui Vladimir Putin mai presus de cel al analiștilor americani.

Donald Trump are o viziune similară și asupra produselor informaționale

În mod normal, președinții nu solicită sfaturi analiștilor , președinții emit opinii proprii cu privire la acțiunile pe care urmează să le întreprindă și le solicită părerea cu privire la eventualele repercursiuni ale acestor decizii. Douglas London, un veteran de 34 de ani al serviciului clandestin al CIA, explică faptul că Trump „vrea doar să vadă informații care să se alinieze credințelor sale, spre deosebire de informațiile care pot fundamenta decizia politică”.

Președintele desconsideră informațiile care nu sunt în concordanță cu părerile acestora. Acesta, de curând, a catalogat ca fiind „zvon” și „dezinformări” constatările CI cu privire la actualele interferențe electorale ale Rusiei.

Donald Trump poate fi și „cavaler”

La scurt timp după preluarea mandatului, a dezvăluit informații clasificate, furnizate de un stat aliat al SUA, ministrului rus de externe. În august 2019, după lansarea eșuată a unei rachete iraniene, Trump a postat pe Twitter o imagine a locului de lansare care provenea, probabil, dintr-un satelit sau o dronă-spion.

Din acest comportament se nasc unele prejudicii clare

Dezvăluirea unor informații sensibile, obținute de la aliați îi face pe aceștia din urmă mai reținuți în a împărtăși informații, ceea ce riscă să lase SUA mai puțin informată cu privire la adversarii săi. Totodată un președinte cu mai mult respect și încredere în CI ar fi putut să nu ignore avertismentele cu privire la Covid-19 și ar fi putut să ia măsuri pentru diminuarea numărului de îmbolnaviri și decese. Cu Ric Grenell în funcția de director al Serviciilor de Informații Naționale, reprezentanții CI par a fi mai puțin susceptibili să avertizeze asupra ingerințelor electorale, cel puțin în favoarea lui Trump.

Alte prejudicii sunt mai greu de prevăzut

Deoarece CI funcționează în umbră, succesele sale tind să fie secrete și eșecurile sale sunt evidente doar în retrospectivă. Poate că Trump va avea noroc, iar obiceiurile de analiză și de cooperare cu aliații a profesioniștilor din CI vor persista, în ciuda rupturilor de la vârf.

Dar independența analitică este o parte esențială pentru funcționarea unui serviciu de informații, iar orice acțiuni care o afectează riscă să slăbească serviciul – în special pe măsură ce profesioniștii cu experiență pleacă, iar cei care rămân învață să depășească limitele pentru a supraviețui.

Aceste lucruri se pot schimba sub un alt președinte

Cu timpul se poate diminua și scepticismul statelor aliate de a mai împărtăși informații secrete cu Statele Unite. Însă, un al doilea mandat Trump, ar putea lăsa Comunitatea de Informații mai puțin independentă și mai mult o organizație cu puteri lărgite care să funcționeze, în secret, pentru beneficiul personal și politic al președintelui – fără vreo supraveghere reală, după cum avertizează Michael Atkinson.