Intelligence sau decizii în funcție de cunoaștere
Una dintre personalitățile emblematice ale domeniului intelligence și nu numai, Collin Powell, este adeptul unei “reguli” care i-a permis o mai bună comunicare în ceea ce privea solicitările adresate din perspectiva de beneficiar și consumator al intelligence-ului.
Astfel, în septembrie 2004, participant în calitate de secretar de stat al SUA, în deschiderea lucrărilor comisiei pentru afaceri interne și guvernamentale a Senatului american, având ca tematică reforma din domeniul intelligence a Comunității de informații din SUA, a inclus în alocuțiune sa folosirea, de-a lungul anilor, a acestei cutume.
Indiferent de funcția deținută, în calitate de factor de decizie, acesta solicita ofițerilor de informații aplicarea regulii în cauză, care suna în felul următor: “Spune-mi ce știi. Spune-mi ce nu știi. Și apoi, pe baza a ceea ce știți cu adevărat și a ceea ce nu știți cu adevărat, spuneți-mi ce credeți că este cel mai probabil să se întâmple, cu o foarte bună diferențiere a acestor 3 categorii”.
Intenția sa avea la bază alocarea responsabilității ofițerilor de intelligence că ceea ce îi comunicau reprezintă un fapt, o realitate, urmând să fie trași la răspundere pentru ceea ce menționau că nu se va întâmpla, în cazul în care dețineau informații în acest sens; și-a susținut ipoteza folosind următoarele cuvinte: “Când îmi spuneți ce este cel mai probabil să se întâmple, atunci eu, în calitate de factor de decizie, trebuie să fac o judecată cu privire la faptul dacă acționez în acest sens și nu vă voi răspunde pentru că este o judecată; iar judecățile de acest fel sunt făcute de către factorii de decizie, nu de experți în domeniul informațiilor”.
Collin Powell credea în utilitatea acestei regulli și în faptul că permitea organizațiilor de informații aflate în subordinea sa (precum Bureau of Federal Investigation Research/ INR) să se simtă libere în a prezenta faptele, așa cum erau, dar, de asemenea, să se simtă nestingherite în a oferi cel mai plauzibil scenariu/ cea mai probabilă apariție, știind că el ar fi oferit un răspuns, pentru luarea deciziilor, pe baza acelui interval de informații despre ceea ce este cel mai probabil să se întâmple.
Toate acestea sunt prezentate, in extenso, în volumul său “It Worked for Me: In Life and Leadership”, publicat în 2012, de Harper Collins Publishers.
Privită ca un liant în planul cunoașterii, regula expusă anterior poate face subtil legătură cu mențiunea unui alt secretar de stat în domeniul apărării și fost șef al Pentagonului, Donald Rumsfeld, similar, numit în funcție în 2001, la începutul mandatului lui Gorge W. Bush J: există cunoscutul cunoscut – lucrurile pe care știm că le știm. Există necunoscutul cunoscut – lucrurile pe care știm că nu le știm. Dar există și necunoscutul necunoscut: acele lucruri pe care nu știm că nu le știm.
Despre aplicabilitatea sa în domeniul intelligenceului și cum a stat la baza unui volum lansat de Donald Rumsfeld, vom scrie, pe larg, într-o postare viitoare.Despre aplicabilitatea sa în domeniul intelligence-ului și cum a stat la baza unui volum lansat de Donald Rumsfeld, vom scrie, pe larg, într-o postare viitoare.